La Brașov, scumpirile nu mai sunt accidente administrative. Sunt politică publică. În mandatul primarului George Scripcaru, creșterea costurilor pentru serviciile publice a devenit un fenomen sistematic, iar nota de plată este achitată, fără excepție, de brașoveni.
Gunoiul s-a scumpit de trei ori. De trei ori într-un singur mandat. Nu o dată, nu de două ori, ci constant, metodic, fără ca serviciul să devină vizibil mai bun. În schimb, facturile au crescut, iar explicațiile au lipsit sau au venit târziu, în limbaj tehnic, ca să nu înțeleagă nimeni nimic.
Transportul public a fost și el trecut pe lista scumpirilor. Bilete și abonamente mai scumpe într-un oraș în care aglomerația, întârzierile și lipsa alternativelor reale rămân probleme zilnice. Mesajul administrației pare cinic: dacă tot n-ai alternativă, plătește.
Când credeai că nimic nu mai poate surprinde, administrația a decis că e momentul să scumpească și moartea. Taxele de la cimitire au fost majorate, provocând revoltă publică. Pentru mulți brașoveni, aceasta a fost linia roșie. Nu mai vorbim despre investiții sau dezvoltare, ci despre lipsă totală de empatie.
Nici copiii nu au fost ocoliți. Taxele pentru copii și juniori la CSM Corona au crescut, transformând sportul într-un lux. În loc să fie încurajată mișcarea, sănătatea și performanța, părinții sunt puși să scoată și mai mulți bani din buzunar. Pentru mulți, pur și simplu nu se mai poate.
Parcările completează tabloul unui oraș care taxează agresiv. Tarife mai mari, reguli mai dure, locuri insuficiente. Pentru brașoveni, fiecare drum cu mașina a devenit o taxă mascată.
Peste toate acestea, Primăria Brașov a dus taxele și impozitele locale pe locuințe, terenuri și autoturisme la maximul permis de lege. Nu puțin. Nu gradual. Direct la limită. Semnalul este clar: bugetul se face pe spinarea cetățeanului, nu prin eficiență administrativă sau atragere de fonduri.
Reacția brașovenilor este explozivă. Rețelele sociale fierb. Comentariile vorbesc despre „jaf”, „bătaie de joc”, „lipsă totală de respect”. Nemulțumirea nu mai e izolată, e generalizată. Oamenii simt că orașul le scapă din mână și că administrația a devenit surdă la realitatea de zi cu zi.
Toate aceste decizii sunt validate de o majoritate politică de tip „toți pentru scumpiri” în Consiliul Local: PSD, PNL, AUR și PMP. O majoritate care votează disciplinat fiecare creștere de tarif și care tace când vine vorba de explicații publice.
Brașovul a ajuns, sub George Scripcaru, un oraș în care viața e mai scumpă, moartea e taxată, iar alternativa nu există. Iar brașovenii încep să se întrebe tot mai apăsat: cât mai pot duce și cine răspunde, în final, pentru această politică a scumpirilor fără frână?
